În weekend-ul 6-8 septembrie am plecat către Bucovina cu gândul de a ”evada” puțin orașul natal, planul a fost să ajung la Suceava și dacă am posibilitatea să văd una, două Mănastiri din acea zona. Prima zi din weekend a fost petrecută pe drum catre Onești, Bacău, Roman, Fălticeni ajungând la destinația dorită Suceava. După o noapte petrecută aici la niște prieteni de familie m-am hotărât ca sâmbătă pe la prânz să ”trag” o fugă până la Putna, Sucevița, Moldovița și Voroneț, greu a fost pană am pornit la drum. Ajuns în comuna Putna am fost ”întâmpinat” de tradiția specifică momentelor funerale după care am ajuns la mănăstirea Putna unde am simțit că trăiesc un vis din copilărie, admirând arhitectura, picturile și manuscrisele.
După câteva ore petrecute la mănastirea Putna am plecat catre următoarea destinație, ea fiind Sucevița dar pe drum am întâmpinat indicatorul ce ducea către chilia lui Daniil Sihastrul și pentru jumătate de ora m-am abătut de la următoarea destinație după care am repornit la drum către Sucevița. Ajuns la mănăstire am fost din nou surprins de o realitate pură care nu credeam că există și poate să fie așa impresionantă precum în poze, dupa turul de vizitare mi-am permis să mă ”odihnesc” fiind la jumătatea traseului propus printr-un picnic în curtea mănăstirii. Chiar daca nu eram conditionat de nimeni și nimic am plecat din nou la drum catre urmatoarea destinație care părea să fie atât de aproape dar totuși atât de departe, însă drumul fiind superb ca peisaj în această zonă nici nu am simțit cum a trecut timpul de am ajuns la Moldovița unde m-am simțit atât de bine încât nu vroiam să plec către ultima destinație din cele propuse. Intr-un final am plecat de la mănăstirea Moldovița catre Voroneț, foarte curios să văd vestitul „albastru de voroneț”, recunosc că am ajuns la mănastire, am prins slujba de seara, am tras câteva cadre cu aparatul de fotografiat și am plecat către Suceava unde urma să înnoptez .
Pe la prânzul zilei de 8 septembrie am plecat din Suceava către Brașov via Cheile Bicazului cu gandul de a face un mic popas la mănastirea Agapia și lacul Rosu, dar planul de aacasa nu a fost cu cel de pe drum (ceva normal) așa că înainte de a ajunge la Agapia am facut un mic popas la Humulești în curtea marelui scriitor Ion Creangă, unde „amintirile din copilarie” și-au făcut apariția`n gândul meu.
În cele din urmă am ajuns și la mănăstirea Agapia unde am întâlnit un grup de francezi cu care am avut onoarea de a face turul mănăstirii cu ei după care nu am putut ezita să nu vizitez casa scriitorului Alexandru Vlahuța care se afla la 5 minute de mers pe jos. Orele petrecute aici au trecut atât de repede încât uitasem ca am drum lung până acasă și încă un popas de făcut după cheile Bicazului pentru a admira lacul Roșu pe care bineînțeles l-am ratat. J
Concluzia din acest weekend este foarte scurtă și anume: AVEM O ȚARĂ MINUNATĂ!
