Uneori, în viață, ajungem într-un punct în care simțim că este nevoie de o schimbare. Nu pentru că ceea ce facem nu mai are valoare, ci pentru că simțim că putem mai mult, că avem încă multe de oferit și că a venit momentul să încercăm un drum nou.
Cu greu am luat decizia de a face o schimbare în viața mea profesională. După aproape 15 ani de activitate în coordonarea voluntarilor și la catedră, timp în care am lucrat direct cu elevii și părinții, am simțit că a venit momentul să fac un pas într-o altă direcție. Un pas care, deși poate părea o schimbare de statut, reprezintă pentru mine o nouă oportunitate de a contribui la ceea ce mi-a fost mereu drag: educația.
De-a lungul anilor, am învățat multe de la copii, de la părinți și de la colegi. Am descoperit provocările sistemului educațional, dar și potențialul extraordinar pe care îl avem atunci când există implicare, deschidere și dorința de a face lucrurile mai bine. Toate aceste experiențe m-au făcut să înțeleg că pot contribui la educație nu doar din fața clasei, ci și dintr-un rol diferit, în care îmi pot valorifica alte competențe.
În urmă cu aproximativ cinci ani, am decis să urmez un program de conversie profesională în domeniul matematicii și informaticii. Au urmat doi ani de studiu intens, de muncă și de învățare, la finalul cărora am obținut calificarea necesară. A fost o investiție în mine, în dezvoltarea mea profesională și în posibilitatea de a-mi lărgi orizonturile.
Nu știam atunci când și cum voi putea valorifica această calificare, dar am continuat să cred că fiecare lucru învățat își va găsi, la un moment dat, rostul.
Iar uneori, oportunitățile apar exact atunci când ești pregătit să le primești.
După patru ani de la finalizarea studiilor, a apărut posibilitatea de a candida pentru un post de informatician în cadrul aceleiași instituții în care lucrez. O oportunitate care m-a pus pe gânduri, dar care mi-a oferit și șansa de a transforma cunoștințele dobândite într-o contribuție concretă la activitatea educațională.
Recunosc, nu a fost o decizie ușoară. Schimbarea însemna trecerea de la activitatea didactică și coordonarea voluntarilor la un post din categoria personalului didactic auxiliar. Pentru unii, poate părea un pas înapoi din perspectiva statutului profesional. Pentru mine, însă, a fost o alegere conștientă, făcută cu gândul la ceea ce pot învăța, la ceea ce pot construi și la felul în care îmi pot pune competențele în slujba întregului colectiv.
Pentru că, până la urmă, dezvoltarea profesională nu înseamnă întotdeauna să urci o treaptă pe o scară deja cunoscută. Uneori, înseamnă să ai curajul să schimbi scara.
Așa că, în acest an, am decis să încerc.
Au urmat una-două săptămâni intense, cu emoții, pregătire și multă concentrare. M-am înscris la concurs, alături de alți doi candidați, și mi-am propus să dau tot ce am mai bun. Am vrut să fiu pregătit, să demonstrez ce știu și să nu las această oportunitate să treacă pe lângă mine fără să lupt pentru ea.
Iar astăzi, cu bucurie și recunoștință, pot spune că efortul a meritat: am reușit să ocup postul!
Este un moment important pentru mine, nu doar pentru rezultatul obținut, ci și pentru ceea ce reprezintă această reușită. Este dovada că învățarea nu se oprește odată cu trecerea anilor, că putem avea curajul să ne reinventăm și că investiția în propria dezvoltare poate deschide uși chiar și atunci când nu știm exact unde ne va duce drumul.
De acum înainte, începe o nouă etapă. Una în care am multe de învățat, multe de descoperit și, sper eu, multe lucruri bune de realizat.
Îmi doresc să fac tot ce ține de mine pentru a fi un sprijin real pentru colegii mei, pentru a contribui la activități educaționale mai interactive, mai atractive și mai apropiate de nevoile generațiilor actuale. Îmi doresc să pun în practică idei, să încurajez folosirea tehnologiei în mod util și creativ și să contribui la un mediu în care procesul de învățare să fie mai plăcut, mai relevant și mai conectat la realitatea în care trăim.
Știu că nu voi putea schimba totul de unul singur. Știu că sistemul educațional are provocările sale și că transformările reale necesită timp, răbdare și colaborare. Dar cred că fiecare dintre noi poate contribui, prin ceea ce face zi de zi, la o schimbare în bine.
Uneori, este suficient să existe un om dispus să încerce, o echipă care să colaboreze și dorința comună de a construi ceva mai bun.
Privesc această schimbare cu emoție, cu entuziasm și cu responsabilitatea unui nou început. Las în urmă aproape 15 ani de experiențe care m-au format și iau cu mine tot ce am învățat de la copiii cu care am lucrat, de la părinți, de la colegi și din toate provocările întâlnite pe parcurs.
Nu consider că închei un capitol, ci că deschid unul nou, în care pot continua să contribui la educație dintr-o altă perspectivă.
Pentru că, indiferent de funcție, de titulatură sau de locul din care ne desfășurăm activitatea, cred că esențial este să nu uităm de ce am ales acest drum.
Iar eu am ales să cred în educație, în oameni și în puterea lucrurilor făcute cu sens.
Educația învinge sărăcia!
Să fim bine!