Recunosc că mult timp nu am știut cu exactitate ce înseamnă și ce simbolizează Mica Unire a Principatelor Române. Astăzi, 24 ianuarie 2025, ziua în care vorbim despre unire, mi-am dat seama de ceva mai profund: nu există, de fapt, o linie clară la orizont între „noi” și „ei”.
Suntem primiți pe același pământ, în aceeași realitate, și poate ar trebui să ne considerăm mai mult frați și surori decât tabere opuse. Să ne dăm mâna indiferent de naționalitate sau de înclinația religioasă, mai ales în vremurile tulburi pe care le trăim, când avem nevoie unii de ceilalți mai mult ca oricând – fie că suntem familie, prieteni sau pur și simplu oameni.
La final, prin întuneric nu mergem niciodată singuri cu adevărat. Mergem împreună – fie ploaie, fie vânt. Nu are rost să ne încăpățânăm să mergem singuri, de nebuni, când drumul e mai ușor în doi sau în mai mulți.
Chiar dacă viața socială și politică a zilelor noastre pare tot mai înclinată spre destrămare, cred că avem datoria să rămânem uniți, dincolo de influențe și interese. Cu toții avem pierderi în viețile noastre. Viața poate fi scurtă, poate fi bună sau grea. Tocmai de aceea, sufletul meu Îl preamărește pe Dumnezeu, iar duhul meu se bucură de El – pentru mila, umilința și dragostea arătată oamenilor, din generație în generație. Doar dragostea Lui rămâne.
Trăim vremuri în care digitalul contează mai mult ca oricând, în care identitatea, ID-ul, eticheta par să ne definească: român, maghiar, francez, italian și așa mai departe. Am ajuns să ne judecăm și să ne întoarcem unii împotriva celorlalți, ca și cum am juca un joc pe care suntem forțați să-l acceptăm.
Și totuși, adevărul e mai simplu: tu poți fi tu, eu pot fi eu, iar împreună putem fi „noi”. O comunitate care răspândește dragoste unii către alții, în care copiii se joacă și cresc împreună, fără granițe invizibile puse de oameni mari.
Să fim bine.