Prieteni pe vecie

Ce fain!
11 ianuarie 2026. Prieteni, vecini, colegi din școala generală. Ne reîntâlnim la o colegă de clasă, la petrecerea de nuntă și botez, cu aceeași energie de acum 30 de ani.

Parcă ne-am întors în timp, în prima zi de școală, când ne-am privit pentru prima dată în ochi, în clasa I. Cu o parte dintre ei ne-am regăsit din clasa a V-a, dar, sincer, acum nici nu mai contează. Tot ce contează e că, după 30 de ani, încă suntem aici – împreună, la bine și la greu.

Pentru mine, a fost și un moment de reflecție. În 2015 am fost eu în centrul atenției, la ceea ce atunci părea o amintire minunată, iar astăzi e una tristă, legată de propria mea căsătorie. Dar dincolo de asta, rămân amintirile frumoase, clipele și momentele trăite alături de prietenii dragi. Chiar dacă, după zece ani, dezamăgirea e grea – despre asta voi vorbi, poate, în postările următoare.

Ce știu sigur este că sunt recunoscător. Recunoscător că încă suntem împreună, la bine și la rău.

Vă iubesc, dragi colegi.